Zambiti, va rog, sau chiar radeti - 21 Iunie 2011

Harap Alb cel Nou

Demult, tare demult, pe când puricele se potcovea cu nouăzeci şi nouă de ocale, sărea cale de şapte poşte şi intra în coliziune frontală cu World Trade Center-ul, trăia într-o ţară că oricare alta un împărat poreclit de supuşii săi Împăratul Verde, ca o ironie subtilă la adresa faptului că nu îi păsa deloc de ecosistem. Împăratul avea după cum se obişnuieşte în poveşti un fiu, botezat la naştere Făt-Frumos şi prescurtat FeFe, din motive deloc evidente.
Într-o bună zi, Împăratul Verde îl chemă în sala tronului pe Făt-Frumos şi îi zise pe un ton condescendent:
"Fiule. Eu nu mai am mult de trăit şi va trebui să trec frâiele regatului în mâinile tale. Aşa că e timpul să renunţi la IRC, la www . playboy . com şi la CounterStrike şi să îmi dovedeşti că îti poţi întemeia o familie. E timpul să pleci în lume şi să îti cauti o mireasă pe placul tău, pentru că nu vreau să pier fară nepoti, înţelesu-m-ai? "
"Dar... tată..."
"Să nu te aud. Ţi-am tăiat accesul la Internet. Game over".
Pus în faţa inevitabilităţii, Făt-Frumos se decise să urmeze sfatul tatălui său. Primul lucru pe care îl făcu fu să treacă pe la grajduri să îşi caute un bidiviu cu care să plece la drum. Cu toate că era leneş nevoie-mare, feciorul împăratului nu era câtuşi de puţin prost, ba chiar dimpotrivă. Aşa se face că trecu nonşalant pe lângă stalurile cu tăbliţe pe care scria "Armăsar pur-sânge inside", ştiind că o să gasească o gloabă cu puteri paranormale undeva în fundul grajdului, într-unul din stalurile părăginite aflate în penumbră. Şi chiar aşa se şi întâmplă.
Calul era slab de i se vedeau coastele, de-abia stătea în picioare, năpârlea smocuri-smocuri, avea o respiraţie fetidă, ce mai, era vai de el. Imaginea generală era completată fireşte de o atitudine vădit sinucigaşă.
"Tu nu te uiţi la mine, FeFe? Nu vezi că mor de-ampicioarelea? Lasă-mă în durerea mea", îi zise calul, tragând cu sete dintr-un Carpaţi fără filtru (total nerecomandat de asociaţia "Prietenii Animalelor Muribunde").
"Nu-ţi fă griji", replică nonşalant Făt-Frumos, "mă pricep la over-clocking".
La auzul acestor cuvinte, calul căzu instantaneu într-o transă adâncă şi Făt-Frumos se apucă să-l aducă la o stare de normalitate, folosind numeroase procedee, mai mult sau mai putin ortodoxe: pasta superconductoare de ovăz, masaj cu concentrat de aer rece, hipnoză bilaterală pentru corectarea miopiei şi şocuri de curent aproape continuu. În cele din urmă calul deschise ochii şi zise cu vioiciune: "I Know Kung-Fu".
"Show me", zâmbi Fat-Frumos ştergându-şi sudoarea de pe frunte.
Sări în aer calul, se dădu de trei ori peste cap, tâşni pe uşa grajdului şi, odată ajuns în curtea castelului, bătu măr un grup de ţărani care militau paşnic pentru ocrotirea florii-de-colţ. Mulţumit de ispravă, se întoarse la Făt-Frumos şi îl intrebă:
"Ei, şi acum încotro, FeFe?"
"Mergem la Ileana Cosânzeana", zise hotărat Făt-Frumos.
Ileana Cosânzeana era o tipă blondă (zicea ea), pe care o cunoscuse pe Internet Relay Chat (IRC, varianta cu porumbei) şi care stătea suficient de aproape de castel, încât nu exista tag în instant-messaging, decât dimineaţa, când porumbeii încă mai erau adormiţi şi aveau probleme cu evoluţia traiectoriei, trebuind să fie lansaţi manual, cu catapulta.
Odată ajuns la casa Ilenei Cosânzeana însă, Fat-Frumos descoperi cu uimire că fata visurilor lui nu era nicăieri. Obosit, se aşeză la umbra unui corcoduş să se odihnească pentru o vreme, şi adormi. Se trezi când un porumbel în picaj îl lovi sec în tamplă. "Incoming message", anunţă tardiv calul.
"Neică, o fură zmeul pe Ileana, îţi zic, o fură", bălmăji sfârşit porumbelul, "şi spuse că să te duci să o salvezi fuguţa, că altfel o să pupe zmeul ce n-ai vazut tu în atâţia ani, cât ţi-a fost lene să te deplasezi până la ea, mânca-ţi-aş ochii tăi de tractorist".
Şi acestea fiind zise, îşi dădu duhul. Făt-Frumos sări în picioare, încălecă pe cal şi nu se opri până nu ajunse la fierarul satului. "Cu ce vă pot ajuta?", le ieşi acesta în întâmpinare serviabil.
"Avem nevoie de arme. Multe arme", gâfâi Făt-Frumos.
"Nici o problemă", replică impasibil fierarul. "Puteţi încerca această minunată sabie laser cu alimentare pe USB..."
"Ceva portabil nu ai?", îl înterupse abrupt FeFe.
"Am un buzdugan cu suport pentru memory stick, care se duce, loveşte inamicul şi se întoarce, dar nu ţinem memorie pentru el şi din păcate fără memorie uită de ce-a plecat şi se duce... şi se tot duce..."
"Dar sabia şi scutul ăla din colţ, alea ce au?"
"Acelea sunt ale împăratului, tatăl domniei voastre. A zis că si-au făcut datoria, a câştigat destule bătălii cu ele, acum că sunt vechi şi tocite e timpul să devină open source. Sunt gratis dar nu ofer nici o garanţie că functionează".
"Ce bine", se bucura Fat-Frumos -- "o să îmi încerc norocul cu ele".
Zis şi făcut. Luă feciorul împăratului sabia şi scutul, încălecă şi porni spre sălasul zmeului. Merseră ei din zori şi pâna în seară şi până ajunseră se făcu întuneric şi un vânt rece îi făcu să tremure din toate încheieturile. Fulgere sporadice luminau castelul din piatră neagră al zmeului.
"Am venit, zmeuleeeee! ", răcni Făt-Frumos şi începu să izbească frenetic în uşă cu mânerul sabiei care afişa disperată pe toată lungimea lamei mesajul "illegal operation".
Brusc uşa se deschise, izbindu-l pe Făt-Frumos în plină figură, în ciuda scutului care anunţa calm "General Protection Fault în Module w00d335" şi se făcu bucăţi.
"FeFe, ai venit", rânji zmeul. "Ştiam eu!".
Verde şi mătăhalos, zmeul era în şort şi cu un tricou alb de bumbac, pe care scria "Swords don't kill people. I kill people". În spatele lui, Ileana îşi privea cu speranţă salvatorul.
"Zmeule, am venit după Ileana Cosânzeana", rosti hotărat Făt-Frumos. Ai de ales din aceste "multiple choices":
a) mi-o dai vie şi nevatamata şi ne laşi să plecam
b) ne luptăm pe viaţă şi pe moarte
c) câştigi o excursie de vis în Bermude.
"Ăăăă... ăăă... păi aleg c)", mormăi vexat zmeul.
"EŞTI SIGUR?", răcni Făt-Frumos. "Poţi să întrebi publicul, poţi să suni un prieten..."
"Nu, nu... sunt sigur că e raspunsul corect", dădu din colţ în colţ timorat zmeul.
"Okay. Ileana, hai să mergem".
Şi plecară, călare pe cal, şi avură o nuntă de vis care dură şapte zile şi şapte nopţi neâncetat. La sfârşitul celei de-a şaptea nopţi, când în sfârşit FeFe şi Ileana se retraseră în odaia nupţială, după ce Ileana îşi dezbracă lasciv ultimele dessou-ri cumpărate de la Victoria's Secret, un răcnet inuman străbătu pereţii castelului.
"Îngeraşa mea, poţi să-mi explici şi mie ce e ASTA?", scrâşni din dinţi FeFe.
"A, o nimica toată... o centură de castitate cu opto-cuplori, cu cheie pe 5096 biţi şi codare euristică alternativă. Te pricepi la hacking, sper..."
____________________________________________________________________