A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit. A fost odata, demult, peste mari si tari, pe cand mieii si lupii erau prieteni si se sarutau si cand umblau cainii cu covrigi in coada, un taram magic. Acolo traiau un print si o printesa. El era Printul din Peninsula si ea era Printesa Violetelor si se iubeau cat era ziua de lunga, vreme lunga sa ne-ajunga. Si s-au casatorit. El a devenit Regele Marilor, iar ea Regina Florilor. Dumnezeu i-a binecuvantat cu trei fete frumoase si un baiat.
Mai intai, o venit pe lume o fetita. Si se puse de o petrecere care-o tinut trei zile si trei nopti.
La scurt timp, o mai venit pe lume inca o fetita, frumoasa, mirobolanta. Si se puse, din nou, de-o petrecere de trei zile si trei nopti. Ursitoarele care venira si-o vazura au fost atat de impresionate de frumusetea ei incat i-au pus un nume cu har dumnezeiesc: Diana. Iara fetita crestea si cum crestea tot mai frumoasa se facea, dar si mai nazdravana, incat abia putea fi tinuta in frau.
Nu dupa mult timp, o venit pe lume si-un baietel. Se puse iara de-o petrecere de trei zile si trei nopti. Iara baiatul si sora lui, Diana, le-a scos peri albi parintilor lor de cate nazbatii faceau. Toata ziulica, cat era de lunga, zburdau prin palat, incat mai avea putin si se darama. Usa de la intrare o facusera mii
de farame de vreo trei ori. Intr-o zi, s-au adunat mai multi copilasi laolalta si a venit Zana cea Buna care a ales-o pe Craiasa Zapezii, o fetita balaie cu ochii de culoarea cerului. Diana s-o suparat ca doara ea voia sa fie Craiasa Zapezii, iar Zana cea Buna s-o imbunat si o numit-o Printesa Fulgilor de Nea. Si fetisoara Dianei s-o umplut de bucurie.
Dupa un timp. Printesa Fulgilor de Nea a avut un vis. In acel vis era un magician care canta:
Eu pot, eu sunt magicianul
Eu pot, eu sunt magicianul.
Cand magicianul rosti cuvantul magic "abracadabra", aparu un print, frumos, cum nu mai vazuse niciodata. Si s-o indragostit de print.
Apoi, in fiecare noapte il visa pe Print, insa ea voia sa-l intalneasca si in realitate si sa se casatoreasca cu el.
Intr-o zi, Regina Florilor ii chema pe copilasii ei si ii intreba daca vor sa mai aiba un fratior sau o surioara. Fata cea mare o spus NU pentru ca avuse mult de furca cu nazdravanii ei fratiori. Fiul ei n-a stiut ce sa raspunda, iara Printesa Fulgilor de Nea o spus DA. Si o venit pe lume, inca o fetita frumoasa si dulce ca o papusa de portelan. Si se puse de-o petrecere, de trei zile si trei nopti. Iar fratii ei se bateau care sa stea cu ea mai mult.
Dupa un timp, Printesa Fulgilor de Nea l-o intalnit pe Magician si pe print si era fericita. A fost, insa, o intalnire scurta pentru ca Magicianul a rostit cuvantul "abracadabra" si ei au disparut.
Si vremea o trecut si printesa o mai crescut. Era foarte frumoasa si ii placea sa petreaca. Cand o vrut sa se duca la o petrecere, parintii ei n-au lasat-o, de frica sa n-o rapeasca zmeii.
Nesocotind sfaturile parintilor, s-o furisat noaptea, o sarit pe geam si dusa o fost. Toata noaptea o dantuit. In zori, cand s-o intors la palat, n-o mai putut intra, geamul fiind prea sus ca ea sa ajunca pan-acolo si o trebuit sa bata la poarta ca sa i se deschida. Astfel, parintii ei au aflat de isprava ei, s-au suparat, dar le-o trecut pentru ca ea s-a intors fara ca zmeii s-o vada si s-o rapeasca.
Cand s-o facut mare, printesa s-o dus la o petrecere unde erau adunate toate printesele din lume iar ea a fost numita "cea mai frumoasa printesa din lume". Si pentru ca ii placea sa joace, sa intre in pielea personajelor din povesti, ea a devenit actrita. Si era foarte adorata. Si s-o dus intr-un tinut si mai mare pentru a juca roluri si mai interesante.
Intr-o zi, printesa plangea si plangea de se scutura camasa pe ea, de tristete. De ea se apropie un prieten, un print cu pielea de abanos, Printul Congonian, care o intreba:
- Vai, frumoasa printesa, da' de ce plangi si suspini ?
- Plang si suspin... pentru ca pe mine nu ma iubeste nimeni.
Si printul o imbuna spunandu-i ca va intalni, intr-o buna zi, un print, pe lumea aiasta mare, care o va iubi si cu care se va casatori.
Si asa s-o intamplat. S-o intalnit cu un print, dar nu cu orice print, ci cu printul din vis. Era Printul Du si cand o zari, de ea pe veci se indragosti.
Timpul trecea si dragostea lor devenea tot mai mare, iar fluturii zburau in jurul lor de fericire.
Si cum toate mergeau ca pe roate, Diana, Printesa Fulgilor de Nea, primise un rol intr-o poveste foarte frumoasa numita "Printesa si Ofiterul". Si pentru ca era o buna actrita, i se duse vestea peste mari si tari. Iar lumea o adora si o numea Regina, Regina Povestilor.
La scurt timp, Printul Du o lua pe printesa si o duse intr-un loc magic unde era o apa imensa, albastra, cristalina, imprejmuita cu un nisip fin, alb, cu palmieri care incantau ochii oamenilor. Cand s-o facut noapte, ii intampina o masa alba, cu lumanari, flori, iara cei doi indragostiti au ciocnit doua pocale cu licoare magica. La un moment dat, Printul Du intreba:
- Ce flori sunt astea ?
- Cum adica "ce flori sunt astea" ?
Si incepura a trage de flori. Si au tot tras pana s-o ivit o cutiuta magica.
Printesa se mira si intreba:
- Aoleu ! Da asta ce-i ?
- E a ta. Deschide-o !
- N-o deschid ca mi-e frica.
Si printul deschise cutiuta magica si se ivi un inel frumos si stralucitor, mai-mai sa-i orbeasca.
Printesa se mira si intreba:
- Aoleu ! Da asta ce-i ?
- Asta e pentru tine. Pune-l pe deget.
- Nu.
- De ce nu ?
- Pai... zi-mi !
- Ce sa zic ?
- Pune intrebarea !
- Pai... vrei ?
- Nu asa ! Toata intrebarea !
- Vrei sau nu sa fii sotia mea ?
- Daaa !!!!!
Si printesei ii dadura lacrimile si incepu sa tipe de fericire. Si s-o dat sfoara-n tara ca Regina, Regina Povestilor se marita.
Si-o venit si nunta. Era frumos, cald, langa un lac. Totul era alb si stralucitor de ca si cum ar fi iarna, nu vara. Cum sa nu fie totul alb ? Doara se marita Printesa Fulgilor de Nea. Iar printesa era atat de frumoasa si mirobolanta ca la soare te puteai uita, dar la ea ba. Cand Printul Du o vazu, aproape ca orbi de frumusetea si stralucirea ei. Toata lumea se aduna sa petreaca, iara ingerii vegheau ca nimeni si nimic sa nu le umbreasca fericirea. Si nunta o tinut trei zile si trei nopti. 
Vazui si eu de departe, dar nu am putut lua parte pentru ca nu eram invitata.
Iara Dumnezeu i-a binecuvantat cu cinci copii frumosi si mirobolanti. Si-au trait cu totii fericiti pana la adanci batraneti.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.
Si-am incalecat pe-o roata si v-am spus o poveste adevarata.
..................................................................................................................................................
Pentru aceasta poveste m-am inspirat din viata frumoasei actrite Diana Dumitrescu.
____________________________________________________________________
