Doza de zambete - 25 Iulie 2014

Judecătorul către inculpat:
- De ce nu v-ați luat un avocat?
- Toți avocații au refuzat să mă apere când și-au dat seama că eu într-adevăr nu am furat cele 5 milioane.
____

Se spune ca Nicolae Iorga se afla la masa la restaurant, cand a constatat ca nu avea ochelarii de citit. Cum fara ei nu distingea literele, marele invatat s-a intors la persoana de la masa alaturata, si a rugat-o sa-i citeasca si lui meniul. Persoana, un muncitor necalificat, i-a raspuns:
- Imi pare rau, nici eu nu stiu sa citesc!
____

Nu am probleme cu drogurile, am probleme cu politia (K.Richards)
Rolul meu a fost un succes, publicul insa a fost un dezastru (A.Brilliant)
Orice lucru e amuzant daca se intampla altuia (W.Rogers)
Daca nu trebuie sa mancam animale, de ce acestea sunt facute din carne?(Tom Snyder)
Exista o teorie cum ca, daca cineva ar descoperi vreodata cum merge lumea, ea ar disparea si in locul ei ar aparea ceva mult mai bizar. Mai exista si teoria care spune ca s-a intamplat deja de cateva ori (Douglas Adams)
Aseara am mancat intr-un restaurant de familie foarte bun. Era cate o cearta la fiecare masa (G.Carlin)
E ceva cu viata asta: daca refuzi orice altceva decat ce e mai bun, deseori asta si primesti (W.S.Maugham)
Niciodata nu am stiut ce sa-i cumpar tatei de ziua lui, asa ca i-am dat 1000 de dolari si i-am spus ,,cumpara ceva ce ti-ar face viata mai usoara!" I-a cumparat mamei un cadou!(Rita Rudner)
Viata nu e mai putin amuzanta cand oamenii mor, la fel cum nu e mai putin serioasa cand acestia rad (GB Shaw)
Cel mai misto lucru de auzit cand se face o descoperire stiintifica nu este "Evrika!" ci "Hmmmm! Ciudat!" (I Asimov)
____

Am găsit pe trotuar, în faţa unui oficiu poştal, o scrisoare trimisă de un tânăr german, aflat în vizită în România, părinţilor lui din Germania. Pe cutia poştală scria: "Atenţie, nu are fund!", dar neamţul, necunoscând limba română, a aruncat probabil, cu candoare teutona, plicul în cutie.
Reproduc scrisoarea în traducere.
Dragii mei, am ajuns cu bine în România. De la aeroport până la Bucureşti am făcut cu taxiul, judecând după aparatul de taxat, 180 de kilometri. Plasarea aeroporturilor la distanţă mare de aglomerările urbane mi s-a părut o dovadă de înţelepciune.
În cele două zile de când mă aflu aici, am făcut câteva constatări pe care mă simt dator să vi le comunic. Românii o duc foarte bine, atât de bine încât aici aproape nimeni nu mai trebuie să muncească. Poate că în viitorul îndepărtat vom ajunge şi noi, germanii, la acest nivel de civilizaţie.
Deocamdată, cu o seriozitate lipsită de graţie, mergem în fiecare zi la serviciu.
Avem multe de învăţat de la acest popor despre care eu, până acum, nu ştiam aproape nimic. În autobuze, troleibuze şi tramvaie nimeni nu trebuie să se obosească prezentându-şi biletele la control. Controlorii, constituiţi în echipe, verifică discret buzunarele şi poşetele pasagerilor.
Automobiliştii organizează spontan, pe străzi, originale concerte de claxoane, aşa cum noi facem, în familie, prin tradiţie, muzică de cameră. Sunt momente de comuniune sufletească de neuitat. Unii şoferi ies din maşini şi adaugă la această muzică instrumentală propria lor voce, transmiţându-şi unii altora mesaje scurte, dar energice.
Toate canalele TV, nu numai cele pentru adulţi, difuzează emisiuni cu femei dezbrăcate. Un singur canal, TVR Cultural, a refuzat să-şi îndeplinească această datorie faţă de tineri ca mine şi a fost, pe bună dreptate, desfiinţat.
Demnitarii ţării apără cu fermitate limba română de invazia limbii engleze (aşa cum ar trebui să facem şi noi). La o întâlnire cu trimişii FMI preşedintele interimar al României a vorbit, în semn de protest, într-o limbă engleză caricaturală. Efectul a fost atât de puternic încât oaspeţii,
dezgustaţi de engleză, au renunţat să o mai folosească vreodată, urmând să se înţeleagă la viitoarele întâlniri numai prin gesturi.
Plagiatul se pedepseşte în România într-un mod subtil, nu cu brutalitate, ca la noi. Plagiatorilor li se dă o palmă morală, fiind numiţi prim-miniştri sau miniştri, ca să se ruşineze de fapta lor.
Poliţiştii sunt oameni cultivaţi, schimbă idei între ei în săli cu multe mese, nu-şi pierd timpul cu criminali, tâlhari şi violatori. Miniştrii de Interne vorbesc în mod curent de Socrate şi Platon.
Bătrânii din România se ocupă cu mare grijă de sănătatea lor. Nu fac excese alimentare, ca oamenii în vârstă din Germania. Îşi cumpără în fiecare zi doar o pâine, un iaurt şi eventual câţiva cartofi.
Fetele de aici se îndrăgostesc uşor, nu ca nemţoaicele noastre, cărora poţi să le reciţi opera lui Goethe în întregime şi abia dacă reuşeşti să obţii o plecare a pleoapelor în semn de aprobare. O româncă a venit astă-noapte în camera mea de hotel şi mi-a declarat că mă iubeşte nebuneşte. Era naivă, nu ştia cum arată bancnotele de 100 de euro şi i-am dat una ca să o studieze în linişte acasă.
Nu înţeleg, dragii mei părinţi, de ce v-aţi arătat îngroziţi când v-am anunţat că urmează să plec în România.
Vă îmbrăţişez pe amândoi, Hans.
___________________________________________________________________________________