Ode to Joy - Beethovenhttp://www.youtube.com/watch?v=Wod-MudLNPA
.............................................
.............................................
Zambet de copil (autor: Magdalena Gugles)
Copiii au darul minunat de a spune si a face lucruri, pe cat de nevinovate pe atat de 
impresionante, cu atat mai mult cu cat ei nu sunt deloc constienti de asta.
impresionante, cu atat mai mult cu cat ei nu sunt deloc constienti de asta. Mi-a ramas bine intiparita in minte o dupa-amiaza tarzie de 
primavara, cand natura se falea cu toti pomii in floare, gatita parca pentru o gala anume. Avusesem una din acele zile in care nimic nu pare sa mearga asa cum ai vrea tu, in care pe langa toate problemele deja existente, afli de alte cateva in plus. Am plecat de la birou, indreptandu-ma spre casa, mult prea adancita in ganduri pentru a ma putea bucura cu adevarat de toata frumusetea din jurul meu. Puritatea zambetului unui copil mi-a schimbat insa ce mai ramasese din acea zi 
obositoare si plina de evenimente si trairi neplacute. Coborasem din masina si mergeam alene spre bloc, la fel de preocupata de gandurile si problemele mele. Am vazut o fetita care se juca pe langa arbustii ornamentali, plini de flori, plantati de-a lungul aleii. Zburdalnicia si chipul ei luminos mi-au atras atentia. I-am zambit. N-o mai intalnisem insa era genul de copil care te face sa zambesti instantaneu, atunci cand il privesti. Deodata, am 
vazut-o indreptandu-se direct spre mine si intinzandu-mi o mana micuta in care tinea strans o ramurica incarcata de flori. "Pentru mine?", am intrebat-o, lasandu-ma pe genunchi, langa ea. A dat din cap afirmativ si mi-a zambit larg. "Multumesc", i-am spus, miscata de dragalasenia gestului si luand floarea primita, am adaugat: "Este 
foarte frumoasa, asa ca tine". A chicotit incantata si dupa ce mi-a aruncat un franc "ca sa nu mai fii supalata!" si, la rugamintea mea, si-a declarat grav varsta, a fugit, alergand zglobie dupa catelul cu care se juca… La "tei ani si opt luni", cu ochii mari cat toata fata, limpezi si albastri precum o mare linistita si cu un zambet de milioane, acea fetita adorabila mi-a amintit ca depinde de noi cum alegem sa traim zi de zi - posomorati si suparati pe viata sau apreciind lucrurile frumoase pe care ni le ofera si savurand la maximum chiar si cele mai mici bucurii. Copiii stiu sa ne dea adevarate lectii de viata, in cel mai natural mod cu putinta. Atunci cand, dupa o jumatate de ora de joaca in parc, copilul iti cere sa plecati iar cand il intrebi nedumerit "De ce?", iti explica intelept: "Orice lucru facut de prea multe 
ori ajunge sa te plictiseasca" (dupa cum imi povestea cineva, de curand), nu poti decat sa cugeti si sa iei aminte la adevarurile ascunse in spatele vorbelor unui baietel de 4-5 ani.
primavara, cand natura se falea cu toti pomii in floare, gatita parca pentru o gala anume. Avusesem una din acele zile in care nimic nu pare sa mearga asa cum ai vrea tu, in care pe langa toate problemele deja existente, afli de alte cateva in plus. Am plecat de la birou, indreptandu-ma spre casa, mult prea adancita in ganduri pentru a ma putea bucura cu adevarat de toata frumusetea din jurul meu. Puritatea zambetului unui copil mi-a schimbat insa ce mai ramasese din acea zi 
obositoare si plina de evenimente si trairi neplacute. Coborasem din masina si mergeam alene spre bloc, la fel de preocupata de gandurile si problemele mele. Am vazut o fetita care se juca pe langa arbustii ornamentali, plini de flori, plantati de-a lungul aleii. Zburdalnicia si chipul ei luminos mi-au atras atentia. I-am zambit. N-o mai intalnisem insa era genul de copil care te face sa zambesti instantaneu, atunci cand il privesti. Deodata, am 
vazut-o indreptandu-se direct spre mine si intinzandu-mi o mana micuta in care tinea strans o ramurica incarcata de flori. "Pentru mine?", am intrebat-o, lasandu-ma pe genunchi, langa ea. A dat din cap afirmativ si mi-a zambit larg. "Multumesc", i-am spus, miscata de dragalasenia gestului si luand floarea primita, am adaugat: "Este 
foarte frumoasa, asa ca tine". A chicotit incantata si dupa ce mi-a aruncat un franc "ca sa nu mai fii supalata!" si, la rugamintea mea, si-a declarat grav varsta, a fugit, alergand zglobie dupa catelul cu care se juca… La "tei ani si opt luni", cu ochii mari cat toata fata, limpezi si albastri precum o mare linistita si cu un zambet de milioane, acea fetita adorabila mi-a amintit ca depinde de noi cum alegem sa traim zi de zi - posomorati si suparati pe viata sau apreciind lucrurile frumoase pe care ni le ofera si savurand la maximum chiar si cele mai mici bucurii. Copiii stiu sa ne dea adevarate lectii de viata, in cel mai natural mod cu putinta. Atunci cand, dupa o jumatate de ora de joaca in parc, copilul iti cere sa plecati iar cand il intrebi nedumerit "De ce?", iti explica intelept: "Orice lucru facut de prea multe 
ori ajunge sa te plictiseasca" (dupa cum imi povestea cineva, de curand), nu poti decat sa cugeti si sa iei aminte la adevarurile ascunse in spatele vorbelor unui baietel de 4-5 ani. Si tot o lectie gratuita de viata primesti si atunci cand iti scoti la plimbare cainele, care alearga fericit in bratele larg deschise ale unui copil necunoscut, intalnit intamplator pe strada. Ii privesti cum se bucura unul de celalalt, de parca s-ar stii dintotdeauna si incerci sa-i explici copilului, reactia prietenoasa a catelului. "Te iubeste", ii spui zambind complice iar el isi ridica privirea mirata catre tine si-ti raspunde dezinvolt, nedumerit si incantat deopotriva: "Da? Deja ma iubeste? Si abia ne-am cunoscut..."
Cand esti suparat sau trist, cand simti ca viata te incearca peste masura si ca destinul te-a tradat, jucandu-si parca in fiecare zi ultima carte, priveste in ochii nevinovati ai unui copil, joaca-te cu el si incearca sa patrunzi acolo, in universul 
lui si sa-ti hranesti spiritul cu inoncenta-i inca nestirbita de raul lumii. Iti vei recapata (macar) un pic din linistea interioara si te vei simti indeajuns de bine incat sa te eliberezi mai usor de acele stari si sentimente negative care te hartuiesc uneori.
lui si sa-ti hranesti spiritul cu inoncenta-i inca nestirbita de raul lumii. Iti vei recapata (macar) un pic din linistea interioara si te vei simti indeajuns de bine incat sa te eliberezi mai usor de acele stari si sentimente negative care te hartuiesc uneori. Zambetul unui copil este cel mai bun leac pentru suflet. Nu trebuie sa ma crezi pe cuvant. Incearca-l! Simte-l cum iti incalzeste inima, bucura-te de el ca de un dar de pret si protejeaza-l ca pe o floare rara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu