Zambete de toamna - 28 Noiembrie 2012

Se apropie o doamnă de un grup de bărbaţi:
- Hei, frumoşilor, nu aveţi o ţigară în plus pentru o doamnă frumoasă?
Ăştia se uită în jur, unul din ei scoate o ţigară şi zice:
- Dar de ce nu a venit ea singură şi v-a trimis pe Dvs?
____

Într-o zi, un bătrân a luat un coș și s-a dus să culeagă niște fructe din livada de lângă lac. Când a ajuns acolo a observat niște fetișcane care se scăldau. Fetele, când l-au văzut, au intrat repede în apă până la gât și au strigat la el:
- Nu ieșim din apă până nu pleci, boșorog pervers!
- Stați liniștite, zice bătrânul, nu sunt aici ca să vă văd dezbrăcate. Am venit doar să dau de mâncare la crocodil.
Morala: Indiferent de vârstă, când vine vorba de femei dezbrăcate, bărbații se orientează rapid!
____

Avertisment:
Rochiile mulate încetinesc circulația sîngelui la femei. Și o accelerează la bărbați.
____

Intr-o familie ideala, sotia habar n-are de unde vin banii, iar sotul habar n-are pe ce se duc.
____

Orice barbat care crede ca este mai destept decat nevasta lui, este casatorit cu o femeie inteligenta.
____

Astazi mi s-a desprins accidental o bucata de acoperis de pe casa.
Ce spaima am mai tras!... Noroc de soacra-mea, ca altfel imi facea praf toata gresia de pe scarile de la intrare.
____

Bula la ora de geografie este intrebat de profesoara:
- Bula, spune un afluent al lui Mississippi.
- Oh yo!?!
- Da, Bula, dar se spune Ohio.
- Spune si capitala Japoniei.
- Tot yo?!?
- Da, Bula, Tokyo. Ai luat 10, bravo!
____

Văzând ce efecte are alcoolul asupra organismului meu mi-am zis că ar fi bine să încep să alerg.
Nu de altceva, dar peste câteva minute închide la cramă.
____

Alte intrebari stupide:
1-Te-ai vopsit?
-Nu, mi se schimba blana.
2. -Ai cazut?
-Nu. Am vazut un fir de praf si am vrut sa-l miros.
3. -Iti trebuie bani pentru tine?
-Nu, pentru caine!
4. -Stii ceva?
-Nu, capul meu a fost mereu gol.
5. -Te-ai lovit rau?
-Nu, m-am lovit bine!
6. -Dormi?
-Nu, ma pregateam sa mor.
7. -Plangi?
-Nu, dar mi-e lene sa ma pis pe partea cealalta.
____

«Un profesor - avocat - face cu un elev al său următoarea învoială: „Până-n trei ani eu, profesorul, mă oblig a te face avocat perfect. Dacă primul proces ce-l vei avea îl vei câştiga, atunci îmi vei plăti suma cutare; dacă-l vei pierde, nu-mi vei plăti nimic.”
Cei trei ani s-au împlinit. Tânărul este avocat, după ce a depus un strălucit examen de admisiune la liberă practică. Deştept băiat, dar ingrat. El refuză să plătească onorariul profesorului, care i-l reclamă cu stăruinţă.
Profesorul îl dă în judecată.
La înfăţişare, tânărul se apără astfel:
— Domnilor magistraţi, contractul dintre mine şi onorabila parte adversă spune că dacă voi câştiga primul meu proces să plătesc atâta, daca-l voi pierde să nu plătesc nimic. Or, acesta fiind primul meu proces, voi avea onoarea să pun, faţă cu dv., onoratei părţi adverse, următoarea dilemă: din două una — sau dv. îmi daţi câştig de cauză, respingând pretenţia reclamantului, şi atunci nu-i dau nimic; sau îi admiteţi d-sale reclamaţia şi-i daţi dreptate, şi atuncea eu pierz procesul, şi pierzând acest prim proces al meu, după clauza contractului nostru, nu am să-i plătesc nimic. Deci şi-ntr-un caz şi într-altul, nu voi avea să-i dau nimic: reclamaţia d-sale este nulă şi neavenită.
Tribunalul rămâne adânc pătruns. Se dă cuvântul reclamantului:
— Domnilor magistraţi, reclamaţia mea este dreaptă tocmai pentru că o fac: căci dacă, după contract, n-am dreptul a-mi lua onorariul decât în cazul când discipulul meu ar câştiga primul său proces, atunci cum viu eu şi cer acest onorariu înainte de a avea onorata parte adversă un proces? Cum viu eu să-i ocazionez acest prim proces şi să mă expun la acea grozavă dilemă pe care mi-a pus-o? Vă voi arăta cum. Mai întâi îi fac acest proces, pentru că trebuie să-mi plătească înainte chiar de a avea un proces. Ce spune contractul nostru, ştim cu toţii: daca tânărul va câştiga primul proces, îmi va da atâta; dacă-l va pierde, nu-mi va da nimic. Apoi din două una: ori voi câştiga eu, reclamantul, partea adversă fiind condamnată să-mi plătească ce-i reclam; sau voi pierde eu, îmi veţi respinge reclamaţia, dând câştig de cauză părţii adverse în acest prim proces al său, şi atunci, după litera contractului, partea adversă este datoare să-mi plătească ce-i reclam.
Sentinţa:
„Având în vedere că atât reclamantul cât şi intimatul ar şi pierde şi ar şi câştiga, şi dacă ar câştiga şi dacă ar pierde:
Hotărăşte:
Respinge cererea reclamantului, dar condamnă pe intimat la plata datoriei.”»
(I.L. Caragiale, Logica baroului)
__________________________________________________________________________________