miercuri, 25 decembrie 2013

Zambim, dar cu masura - 25 Decembrie 2013

Momentul ala jenant cand numarul greselilor gramaticale din trei randuri de text depaseste coeficientul de inteligenta.
____

Doi prieteni, care nu s-au văzut din liceu, se întâlnesc într-o bună zi. Unul este profesor de literatură la o şcoală modestă, celălalt a reuşit minunat în afaceri.
- Trebuie neapărat să-mi faci o vizită acasă, spune omul de afaceri. Uite ce maşină am!
Şi-i arată un Rolls-Royce nou-nouţ şi strălucitor. Se apropie un şofer cu cascheta în mână.
- E şoferul meu, spune bogatul. Urcă.
Cei doi prieteni se aşază pe bancheta din spate a superbei maşini. După câteva clipe ajung în faţa unei porţi înalte de fier forjat, care se deschide automat.
- Asta este parcul meu. Iar ăştia sunt copacii mei. Priveşte!
Profesorul se uită în jur, fermecat, în timp ce maşina alunecă uşor pe aleile unei proprietăţi imense.
- Terenul meu de tenis şi terenul meu de golf. Iar dincolo, caii mei.
Maşina se opreşte în sfârşit în faţa intrării monumentale a unei case în stil victorian. Un servitor se repede să-şi întâmpine stăpânul, care coboară zicându-i colegului său:
- Iată casa mea. Trandafirii mei. Gazonul meu. Piscinele mele. Garajele mele.
Cei doi intră în casă, iar omul de afaceri continuă:
- Holul meu, scările mele. Tabloul meu de Chagall, tabloul meu de Renoir. Colecţia mea de porţelanuri. Covoarele mele.
Îl duce apoi pe profesor într-o încăpere imensă unde se află biblioteca, plină de cărţi rare, cu legături luxoase.
- Biblioteca mea, incunabulele mele, obiectele mele de marochin din secolul al XVII-lea, manuscrisele mele cu miniaturi.
Trec astfel prin toate încăperile de la parter, apoi urcă la etajul întâi, să continue vizita.
- Tapiseriile mele, desenele mele de maeştri italieni…
Bogatul pune mâna pe clanţa unei uşi, zicând:
- Camera mea.
Deschide uşa. Înăuntru, într-un pat răvăşit, se află un bărbat şi o femeie care fac dragoste. Se desprind îndată din îmbrăţişare, în vreme ce omul de afaceri, uşor încurcat, îi spune fostului său coleg:
- Soţia mea…
Apoi, arătând spre bărbatul în pielea goală din aşternut, adaugă:
- Iar ăsta sunt eu.
____

Ne aflăm la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Un profesor de literatură italiană îşi examina elevii. Venise rândul unuia foarte slab pregătit… Profesorul “mirosi” că acel elev nu prea are treabă cu literatura, iar după ce-l puse să citească un fragment dintr-o operă literară, îi puse următoarea întrebare:
- “Mătăluţă ştii de câte feluri sunt verbele?”
- “Sunt masculine şi feminine”, răspunse prompt elevul.
La orice răspuns de genul acesta, un profesor ar da elevului nota 2! Şi asta pentru că verbele nu pot fi “masculine” sau “feminine”, ca substantivele. Înmărmurit, profesorul nostru exclamă:
- “N-am ştiut asta până acum! Dar dacă reuşeşti să mă convingi, am să te trec la examen. Prin urmare, dă-mi un exemplu de verb feminin”.
Elevul, fără să stea prea mult pe gânduri, răspunse:
- “A naşte”, silindu-l astfel pe profesor să-l treacă.
____

Tatăl vine la oraş în vizită la fiul student. A sosit seara târziu, e întuneric afară şi nu se vede nici o mişcare, nimeni pe care să întrebe, aşa că se apropie de cămin si strigă:
- Stelian Popescu unde stă?
Se aude o voce plictisită :
- Sprijină-l de uşă că venim noi să-l luăm !
_________________________________________________________________________________

Niciun comentariu:

Cuvinte alese - 27 Martie 2017

Viata e o lupta si, daca nu ne luptam, ne inghite intunericul (lasitate, renuntare, descurajare, dezamagire etc.) (Angela Peschir) ____ ...