- Peter, de ce ai oprit?
- Pai mi-e foame...dati-mi si mie trei hamburgeri!
- Dar Peter, sora mea trebuie sa nasca din clipa in clipa!
- OK, OK! Trei hamburgeri si un meniu pentru copii, va rog!
____
- Buna scumpo! Cum a fost azi la scoala?
- Citeste si tu pe facebook-ul meu, tata!
____
Trandafirul alb
Un
soldat, înainte de a pleca pe front, s-a dus la bibliotecă şi a cerut o
carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact
foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decât cartea erau
comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea
fusese donată bibliotecii de către persoana care scrisese comentariile.
Aşa că numele şi adresa ei erau scrise pe carte. Plecat pe front, a
decis să-i scrie acestei doamne. I-a spus cât de mult l-a impresionat
cartea şi ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe
marginile cărţii. Şi ea i-a scris înapoi. Aşa au început să corespondeze
şi cu cât îşi scriau, relaţia lor devenea din ce în ce mai puternică.
Într-una din scrisori, el i-a scris şi a rugat-o să-i trimită o
fotografie. Ea i-a spus că dacă se simte apropiat de ea şi dacă
dragostea lui este adevărată, nu va conta cum arată. Aşa că nu i-a
trimis nici o fotografie.. Când s-a terminat războiul şi el s-a întors
acasă şi-au dat întâlnire. Ca să se recunoască, ea l-a rugat să ţină
cartea în mână, iar ea va avea un trandafir alb.
Aşa că în acea zi,
într-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte în mână căuta
o femeie cu un trandafir alb în mână. Vă daţi seama ce aşteptări avea?
Era pe punctul de a-şi găsi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar
pe care nu o văzuse niciodată.
Aşteptând, a văzut o fată superbă,
îmbrăcată într-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a îndreptat
către el şi. era minunată. Era dincolo de orice imaginaţie. Iar el s-a
uitat şi a văzut că ea nu avea nici un trandafir . Lângă el s-a oprit o
doamnă în vârstă. Avea un trandafir alb în mână.
Vă puteţi imagina? Tânăra superbă şi doamna care nu arăta foarte bine, dar cu un trandafir în mână.
Voi
ce aţi fi ales? Persoana cu trandafirul îi ştia sufletul de care se
îndrăgostise. Aşa că s-a îndreptat spre doamna în vârstă cu trandafirul,
în timp ce tânăra frumoasă s-a oprit la câţiva paşi de el, l-a privit
şi l-a întrebat:
- Vii cu mine, soldat?
Inima lui era sfâşiată.
Decizii. Alegeri. S-a gândit un minut. În timp ce tânăra se îndepărta de
el, lucrurile corecte l-au determinat să aleagă: şi-a continuat drumul
către persoana în vârstă care ţinea trandafirul în mână, s-a apropiat de
ea şi i-a zis:
- Bună ziua, şi a invitat-o la cină.
Iar aceasta i-a spus:
-
Fiule, nu ştiu ce se întâmplă aici, dar tânăra îmbrăcată în verde care
tocmai a trecut pe lângă tine, m-a rugat să ţin în mână acest trandafir
alb şi mi-a spus că, dacă vei veni la mine, să-ţi spun că te aşteaptă la
restauranul din colţ.
Întotdeauna, indiferent dacă ne convine sau nu
situaţia, să alegem să fim sinceri şi corecţi pentru că numai aşa vom
putea câştiga respectul şi iubirea celor din jur!
____
Ce pretentii sa mai ai de la manelisti, cand pana si olimpicii se lauda cu aurul lor ?!
____
Visand sa devina milionar, omul se gindeste cum sa-l cheltuie si niciodata - cum sa-l castige.
____
Basmul romanesc intr-o alta interpretare...
"Vom
demonta astăzi încă un mit, şi anume că Făt-Frumos este personajul
pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul un ticălos fără pereche. În
fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos.
Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele româneşti.
Împăratul
E
un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns împărat e
că a fost primul născut. Nu e în stare să aibă grijă de fii-sa, prin
urmare mă întreb cum ar putea avea grijă de ditai împărăţia. Nevastă-sa
lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi l-a lăsat cu trei fete care
sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are vreo 70 de ani şi aia mică în jur
de şaişpe. Deşi e înconjurat de viziri, dregători, sfătuitori, când e să
ia vreo decizie îţi vine să-l iei la palme: primul individ care-i aduce
fata înapoi o primeşte de nevastă şi mai ia şi jumătate de împărăţie.
Strămoşul său care a întemeiat dinastia se răsuceşte în mormânt.
Fata cea mare şi fata cea mijlocie
Sunt
nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai
mică pentru că e mignonă, are fund, ţâţe, e în centrul atenţiei şi e
aia răpita, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât de jenante că
nici un zmeu nu le vrea.
Fata cea mică
E aia răsfăţata, bunăciunea
învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi c*rvă de mică. Nici nu
vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez.
Făt-Frumos (Fefe)
De
obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun
coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să
frece menta în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu
fraţii lui sau cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura. Şi, când
boul de împărat dă sfoară-n ţară cu fiică-sa şi tronul premiu, normal că
se prezintă primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, dar nici
nu-l interesează prea mult, de fapt vrea împărăţia. Şi oricum ştie de la
tovarăşi că de obicei e răpită bucata familiei, nu cârjele ălelante
două.
Calul
E singurul personaj pozitiv din toată povestea care
merită apreciere. Înainte de episodul cu jăratec zace slab, bubos şi
răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot –
nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face
strategia lui Făt-Frumos, în vorbe puţine şi concise. Nu zice prea multe
pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist
analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului.
Mama Zmeilor
Este
exact opusul împăratului. În primul rând, la ea e sigur că e mama
zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două
plângăcioase şi-o c*rvă care stau pe capul lui, ca împăratul. Şi ia
hotărâri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri,
dregători, sfătuitori, etc.
Zmeul
E un tip hotărât, energic şi
forţos. Probabil are un nas cât toate zilele, umblă neras, e păros şi
are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune? Că e un om care munceşte! A tras
din greu ca să ajungă unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit,
s-a preocupat de cariera lui! Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt,
acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E
sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut
nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat
cu ei acolo, pe capul lor, să vadă cum pun ăia marmura în baie, să nu-l
tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i mănânce la
sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii.
Mai ştim că are o moşie
imensă, populată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că e
uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu
sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei… Deci,
Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent
strateg militar şi un bun trezorerier.
Dar Zmeul e un tip cinstit în
sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit vârsta însurătorii, a
stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă. n-a găsit pe nimeni
pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci
s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia mică a împăratului
(ştie ce-i frumos, măcar fizic, şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la
acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a
luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa, şi bunicul lui, şi
străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri,
umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct: “Fă, te iubesc,
te vreau! Treci încoace.” Şi prostul chiar o iubeşte: n-o forţează, n-o
siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, o-nconjoară de
bogăţii, îi face toate poftele. N-am auzit nici o poveste în care Zmeul
s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze
când are el chef, după cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane,
covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n
puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n
fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă.
Şi toate astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase
spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu
facă istericale că, vezi Doamne, a intrat peste ea în cameră şi-a
văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă.
Carevasăzică, trăieşte în
puf, îi face prostul toate poftele, şi, în semn de mulţumire, ce face?
Se amorezează de Făt-Frumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin
acneic (vezi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul) şi se hotărăşte să fugă
cu el. Da’ mai întâi încep să se hârjonească în pat, în patul pe care
Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din
pădure, şi-l cărase-n cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă
japiţa peisaj când se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia
doi stau până îi prinde Zmeul, căruia – în sfârşit! – i se aprind
beculeţele.
Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea
apă vie de la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia,
năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage
pe alţii la înaintare.
Din toate astea, rezulta ca
morala basmului românesc e următoarea:
-
dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma tonţilor
incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţă.
- dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să umble toţi după fundul tău şi după averea lu’ tac-tu.
- dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de papagal.
Dacă
basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt
gâtul lui Fefe cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat
o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă înapoi la tac-su
acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe tărâmul împăratului
şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot ce i-ar fi
stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi făcut harem din
toate gagicile alea proaste ca noaptea.
__________________________________________________________________________________
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cuvinte alese - 27 Martie 2017
Viata e o lupta si, daca nu ne luptam, ne inghite intunericul (lasitate, renuntare, descurajare, dezamagire etc.) (Angela Peschir) ____ ...
-
Capra calca piatra. Piatra-n patru parti se crapa. Crapa-i-ar capul caprei in patru cum a crapat si ea capra in patru. Un vultur sta pe pisc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu